luni, 7 martie 2011

A murit.

Joi seara spre vineri la 1 noaptea stateam cu mama si radeam. De dimineata la 11 eram pregtita sa plec la liceu cnd ma trezesc ca ii suna mamei telefonul. Era o matusa de'a ei ce ii zicea ca i'a murit tatal(bunicul meu mai precis). Din acel moment a inceput nebunia. Mama a inceput sa sune persoane si sa primeasca telefoane prin care fiecare ii impartasa regretele, iar eu cautam acte. Seara am reusit sa ajungem la tara unde erau vreo 10 oameni stand pe hol langa cosciug. Am crezut ca nu o sa pot sa il vad dar uite ca am putut. Prima data nu l'am recunoscut. Era alb la fata cu sapca lui pe cap si imbracat. Pana la urma m-am obisnuit cu el acolo pe hol. Am stat 3 zile jumate la tara. 2 nopti le'am stat la priveghi pana pe la 2 noaptea. Am ras cu vecinile/matusile/unchii. Tot timpul cat am stat am mancat doar 2 felii de paine cu branza. Nu puteam sa mananc si nici nu imi era foame. Duminica l-am condus pe ultimul drum. Prima data la biserica. Dupa ce a facut preotul slujba a zis sa ii dam ultima sarutare cei care ii suntem rude. E o senzatie ciudata sa pupi mortul pe frunte. Era rece. In fine, dupa l'am condus la cimitir. Acolo l'am vazut ultima data. Cand am ajuns acasa erau aperitiveel puse pe mese. Am inceput sa alerg din bucatarie la mese si inapoi ca sa duc farfuriile cu mancare la mese. Foarte nehotarati foamenii de la mese. Ma rog, au reusit pana la urma sa plece toti. Oricum pot sa zic ca nu mai am nicio lacrima. Imi pare rau!