Eu am venit la turism ca sa invat cum se freaca gametii si genele de cromozomi.

Sambata am cazut. :| Eu am biroul fix langa geam. Si m'am ridicat sa il inchid. Cand sa ma asez m'am asezat pe marginea scaunului si ala s'a dat in spate incat eu am dat cu fundu' de pamant. Dar, bineinteles ca eu cand am vrut sa ma asez m'am trantit. Si uite asa eu de'abia pot sa stau pe scaun.
In plus am aflat ca m'a ciupit ceva de calcai. Si ma mananca si ma doare si nu pot sa calc. X_x
Din fericire n'am mai patit nimic rau. Am invatat sa tricotez <3 si sunt foarte incantata de bentita pe care o fac. Astazi imi aduce si testele la geografie si am o vaga impresie ca o sa iau o nota mica. :-s
Si tot azi dau si test la bio. Noroc cu Sebi si cu Victor care mi'au dat subiectele. Nu inteleg de ce trebuie sa ma chinui pentru o materie pe care din a 11-a nu o mai fac. However, trec si peste astea.

Nimicuri.

Heei. Aflu lucruri noi pe zi ce trece.
De pilda aflu ca nu ma suporta multi. Si stiu si care. Si ghiciti ce nici eu nu va suport pe voi. Mi'e de ajuns ca am 5-10 max. prieteni care imi sunt alaturi in fiecare clipa a vietii. In plus nu mai suport sa va vad fitele si toata prostia din voi. Si acum nu vorbesc neaparat de Laica care saraca asa a facut'o mama ei. Vorbesc de ceilalti care poate se recunosc in chestia asta. Si acum sa nu va aud cu "Eu sunt aceea despre care vorbesti???" ca nu va raspund. Ori va recunoasteti si nu ma suportati in continuare ori incercati sa aflati ceva de la mine si nu o sa reusiti.
Aaa...da si nu mai suport nici atunci cand incercati sa va dati importante in fata mea. Si culmea nu va ieseeee!!!:)) Si eu rad de voi si voi iar incercati si uite asa va faceti de ras. Ooof Doamne cand va vine mintea la cap.:))
In sfarsit mult succes la facutul de ras in fata celorlalte persoane.:*

Va multumesc!

In primul rand ii multumesc Anei care a fost alaturi de mine in ultimele zile si m'a susutinut foarte mult. Chiar nu ma asteptam sa imi fie atat de mult alaturi. Adica unii pe care ii stiu de o viata nu au fost ca ea sa ma sune de 3 ori pe zi ca sa vada cum ma simt si sa imi zica sa fiu tare.

Alex, iti multumesc ca mi'ai fost alaturi chiar daca ti'am dat o veste groaznica si ca daca aveam vreo problema puteam sa apelez la tine.

Andrei, multumesc ca mi'ai fost aproape cand am avut nevoie.

Simm, te stiu din clasa intai si mi'ai fost alaturi de atunci. Iti multumesc ca in continuare m'ai sustinut.

Si nu in ultimul rand, Bogdan Huluta care desi nu ma cunoaste [nu ne'am vazut face to face] mi'a fost alturi din prima clipa in care a aflat si mi'a zis sa ma tin tare ca asta e.

La multi ani!

La multi ani tuturor femeilor si mamelor! Sa aveti multa sanatate si sa va iubeasca si ajute in orice persoana iubita!>;d<

A murit.

Joi seara spre vineri la 1 noaptea stateam cu mama si radeam. De dimineata la 11 eram pregtita sa plec la liceu cnd ma trezesc ca ii suna mamei telefonul. Era o matusa de'a ei ce ii zicea ca i'a murit tatal(bunicul meu mai precis). Din acel moment a inceput nebunia. Mama a inceput sa sune persoane si sa primeasca telefoane prin care fiecare ii impartasa regretele, iar eu cautam acte. Seara am reusit sa ajungem la tara unde erau vreo 10 oameni stand pe hol langa cosciug. Am crezut ca nu o sa pot sa il vad dar uite ca am putut. Prima data nu l'am recunoscut. Era alb la fata cu sapca lui pe cap si imbracat. Pana la urma m-am obisnuit cu el acolo pe hol. Am stat 3 zile jumate la tara. 2 nopti le'am stat la priveghi pana pe la 2 noaptea. Am ras cu vecinile/matusile/unchii. Tot timpul cat am stat am mancat doar 2 felii de paine cu branza. Nu puteam sa mananc si nici nu imi era foame. Duminica l-am condus pe ultimul drum. Prima data la biserica. Dupa ce a facut preotul slujba a zis sa ii dam ultima sarutare cei care ii suntem rude. E o senzatie ciudata sa pupi mortul pe frunte. Era rece. In fine, dupa l'am condus la cimitir. Acolo l'am vazut ultima data. Cand am ajuns acasa erau aperitiveel puse pe mese. Am inceput sa alerg din bucatarie la mese si inapoi ca sa duc farfuriile cu mancare la mese. Foarte nehotarati foamenii de la mese. Ma rog, au reusit pana la urma sa plece toti. Oricum pot sa zic ca nu mai am nicio lacrima. Imi pare rau!