Copilarie, unde esti??

Astazi trecand pe langa un bloc de pe strada mea am observat cativa copii jucandu'se. La un moment dat o fetita la vreo 6-7 ani striga "Si am terminat treaba. Acum trebuie sa fug ca am intarziat la servici.".
In acel moment mi'am dat seama cum ma jucam si eu cand eram mica si cum strigam acelasi lucru si cum stateam ascunsa undeva mai departe de scara blocului meu. Si dupa reveneam "la casa mea" unde ma apucam sa fac mancare din frunze si flori. Si ma intreceam cu ceilalti copii care face cea mai frumoasa mancare. Si ceilalti imi erau vecini.
Si daca nu ne jucam asa atunci aveam alt joc "Mama si copiii" din care eu ma alegeam tot timpul cu rolul de mama. Tata nu aveau ca niciunul dintre baietii cu care ne jucam nu erau capabili sa fie tati. Si de fiecare data toti ma zapaceau ca aveam vreo 10 copii.
Ne mai jucam sotronul unde de fiecare data trisam pentru ca nimeni nu se uita la cum arunc eu pietricica aia.
Sau sticluta cu otrava unde trebuia sa alergi pana unul spune STOP si acesta trebuia sa incerce sa te prinda dintr'o singura miscare.
Mai era binecunoscutul joc "De'a v'ati ascunselea" unde tot timpul reuseau sa ma gaseasca. Asta pana cand mi'am intrat in mana si am stiut cum sa ma ascund.
Si ne mai jucam si de'a vrajitoarele W.i.t.c.h. .
Dar dupa ne'am facut mai mari si nu ne mai placea sa stam sa ne jucam in aer liber. Si stateam in scari de bloc ca sa ne jucam Monopoly.
Iar acum nici nu mai stim ce inseamna aia a te juca. Acum nimeni nu mai joaca sotronul sau cel putin pe strada mea nimeni. Rareori ii mai vad pe cei mici de 6 ani jucandu'se asa ceva. Acum toti au iphone si multe fite. Pacat...