De ce numai in Romania se pot intampla aceste lucruri?
De pilda ieri mergeam inspre cursurile de engleza si ce sa vezi? TRAFIC INFERNAL!!! Bineinteles ca dintr-o simpla ploaie toata lumea se blocheaza in trafic:|. Mai ales daca iti mai intra vreunu' mai "istet" sau vreun taximetrist in fata ca asa il apuca pe el, te apuca si mai multi nervi. Si acum sincer cei mai multi taximetristi sunt prosti. Nu vreau sa stiu ce va fi cand o sa fie zapada de 2 metrii....
In plus, in fiecare zi auzi la stiri sau vezi in ziare titlu: "Nu stiu cati oameni morti din cauza unui accident rutier!!!". Poi scuza-ma dar la cum se inghesuie toti pe sosea cred si eu ca fac BUF! si dupa apar la stiri. Si cand te gandesti, soferii ce provoaca accidentul sunt ori betivi romani ori romani tupeisti...
Ce mai vedem noi in fiecare zi sunt crimele si violurile. Auzi la televizor "Batrana la 80 de ani omorata cu un topor si apoi violata de catre fiul ei beat". Acum ma gandeam, cum poti sa mai faci asta dupa ce o omori? Adica e absurd...Nu mai are cu cine sa faca sex acasa?? Si-a omorat si sotia? Sau care e problema? Totusi, cand te uiti la batrana aia plina de riduri si zbarcita nu iti piere tot cheful? Plus ca poate i-a infipt toporul in cap si nu i l-a mai scos si o vezi si cu ala acolo, nu stiu, eu sincer mai bine as muri.
Alta stire interesanta: "Copil cazut de la etajul 1, 4, 5, 8, 10 de la balcon". Pana la urma cat de negrijuliu sa fii sa iti lasi copilu la balcon? Copiii cand sunt micuti nu pot sa stea locului si cauta tot timpul sa descopere multe lucruri, iar asta trebuie sa stie oriec parinte, ca o fi el tata, mama, bunic, bunica. Dar nu ca la noi in Romania mai intai trebuie sa moara copilul ca dupa sa isi dea seama parintele ca a gresit lasandu-l nesupraveghiat acolo. Cat de idiot sa fi?:|
Cam atat pe ziua de azi...O zi buna in continuare si cat mai putine crime si accidente rutiere!:)
miercuri, 6 octombrie 2010
duminică, 25 iulie 2010
Autobuz, tramvai, troleu = babe
Urasc cand trebuie sa merg cu tramvaiul, autobuzul sau cu troleul. De ce? Pentru ca de fiecare data cand ma asez pe un scaun ma trezesc cu cate o baba care face spume. Ce pot sa zic... deja sunt obisnuita. Mai ales in timpul scolii cand trebuia de dimineata sa merg la meditatii ma trezeam in autobuz ca se luau babele de mine. Si de fiecare data au aceeasi explicatie "Poi noi suntem mai batrane si tu fiind adolescenta ai mai multa energie si nu te dor picioarele!". Poi scuza-ma dar eu sunt facut din metal sau ce? Si la ora 7 dimineata ce cauta babele in autobuz? Dupa ce ca sunt la pensie, si ar trebui sa doarma pana mai tarziu si sa nu mai ocupe locurile in masini. Adica sa iasa afara cu nepoteii in fata blocului, respectiv casei. De exemplu, eram clasa a 4-a si mergeam cu 311 si m-am asezat intr-o zi pe scaun si ce credeti in urmatoarea secunda una ma da jos ca cica pe ea o dor picioarele. N-am comentat fiind mai mica nu stiam ce sa fac. Dar acum in clasa a 8-a am innebunit. Eu ma dau de pe scaun doar daca vad o femeie gravida sau un copilas la 2-3-4 ani ca in rest sa stea in picioare. Si intr-una din zile s-a luat o baba de mine si nu m-am dat de pe scaun decat in secunda in care trebuia sa cobor. Sunteti pensionati ce naiba!!! Stati acasaaa!!!
In sfarsit, sper ca in urmatorii ani sa nu mai vad niciuna in transportul in comun la ora 7 dimineata.
In sfarsit, sper ca in urmatorii ani sa nu mai vad niciuna in transportul in comun la ora 7 dimineata.
sâmbătă, 10 iulie 2010
Leapsa:))"Ce-as fi daca as fi..."
O floare: Crin
Un anotimp: Toamna
O culoare: Verde:X
Un animal: Catelus8->
Un obiect vestimentar: O rochie din in
O piesa de mobilier: Oglinda
O piesa muzicala: Enya-Only time
Un vers: Why your heart cries/When your love lies
Un peisaj: Malul marii la apus
Un obiect: Carte
Un instrumenta muzical: Chitara/Tobe
Un copac: Cires
Un oras: Petra (Iordania)
Persoana publica: Amanda Bynes
O persoana apropiata: Tot eu
O carte: James Greenwood - Povestea unui mic zdrentaros
Un fel de mancare: Sarmalute in foi de vita
Un super erou: Catwoman
Un fenomen al naturii: Fulger
O masina: Honda Accord
Un fruct: Cireasa
O parte a corpului: Pieptul:>
Un film: "Pe aripile vantului"
Dau leapsa mai departe colegilor si prietenilor care vor sa o primeasca:D
Un anotimp: Toamna
O culoare: Verde:X
Un animal: Catelus8->
Un obiect vestimentar: O rochie din in
O piesa de mobilier: Oglinda
O piesa muzicala: Enya-Only time
Un vers: Why your heart cries/When your love lies
Un peisaj: Malul marii la apus
Un obiect: Carte
Un instrumenta muzical: Chitara/Tobe
Un copac: Cires
Un oras: Petra (Iordania)
Persoana publica: Amanda Bynes
O persoana apropiata: Tot eu
O carte: James Greenwood - Povestea unui mic zdrentaros
Un fel de mancare: Sarmalute in foi de vita
Un super erou: Catwoman
Un fenomen al naturii: Fulger
O masina: Honda Accord
Un fruct: Cireasa
O parte a corpului: Pieptul:>
Un film: "Pe aripile vantului"
Dau leapsa mai departe colegilor si prietenilor care vor sa o primeasca:D
duminică, 20 iunie 2010
Un nou inceput...
Am impartit acelasi drum,
Am avut reusite,
Iar acum tot ce avem sunt doar cai diferite.
Uite asa toti am luat-o pe alte drumuri. Fiecare s-a dus acolo unde a vrut. Acolo ne vom face prieteni noi, acolo vom trai clipe nemaipomenite alaturi de alti colegi.
Clasele 5-8 or sa ramana in urma si intr-un final o sa fie in sufletele noastre doar o amintire vaga. Dar momentan, tot ce am facut in aceste clase sunt proaspete amintiri ce ne fac sa ramanem cu picioarele pe pamant. Acum ne dorim sa mai facem inca o data clasele 5-8, sa mai fim inca o data cu toti acei colegi carora le-am impartasit fiecare clipa din viata noastra si toate rautatile prin care am trecut. Cu ei am trait cele mai frumoase momente posibile, cu ei am ras din orice prostie, iar acum fiecare o ia pe alt drum.
In 5-8 am aflat ce e prietenia, iubirea, distractia dar si despartirea si suferinta. Am avut numai reusite impreuna cu colegii. Toti am stiut cum sa facem sa nu lasam pe niciunul dintre noi sa se prabuseasca indiferent de situatii.
Acum asteptam aceleasi lucruri si din partea viitorilor colegi. Tot ce conteaza e sa fim uniti si sa nu ne uitam niciodata.
Totul s-a terminat prea brusc ca sa ne dam seama de ceea ce s-a intamplat. Acum tot ce ne-a mai ramas sunt doar cai diferite pline de gropi, dar si de dealuri. Astept cu nerabdare intalnirea de 10 ani si sper sa nu ne schimbam niciunul si sa ne intelegem la fel de bine ca si pana acum.
Am avut reusite,
Iar acum tot ce avem sunt doar cai diferite.
Uite asa toti am luat-o pe alte drumuri. Fiecare s-a dus acolo unde a vrut. Acolo ne vom face prieteni noi, acolo vom trai clipe nemaipomenite alaturi de alti colegi.
Clasele 5-8 or sa ramana in urma si intr-un final o sa fie in sufletele noastre doar o amintire vaga. Dar momentan, tot ce am facut in aceste clase sunt proaspete amintiri ce ne fac sa ramanem cu picioarele pe pamant. Acum ne dorim sa mai facem inca o data clasele 5-8, sa mai fim inca o data cu toti acei colegi carora le-am impartasit fiecare clipa din viata noastra si toate rautatile prin care am trecut. Cu ei am trait cele mai frumoase momente posibile, cu ei am ras din orice prostie, iar acum fiecare o ia pe alt drum.
In 5-8 am aflat ce e prietenia, iubirea, distractia dar si despartirea si suferinta. Am avut numai reusite impreuna cu colegii. Toti am stiut cum sa facem sa nu lasam pe niciunul dintre noi sa se prabuseasca indiferent de situatii.
Acum asteptam aceleasi lucruri si din partea viitorilor colegi. Tot ce conteaza e sa fim uniti si sa nu ne uitam niciodata.
Totul s-a terminat prea brusc ca sa ne dam seama de ceea ce s-a intamplat. Acum tot ce ne-a mai ramas sunt doar cai diferite pline de gropi, dar si de dealuri. Astept cu nerabdare intalnirea de 10 ani si sper sa nu ne schimbam niciunul si sa ne intelegem la fel de bine ca si pana acum.
Va iubesc!
duminică, 6 iunie 2010
Va iubesc!!!:X
Timp,
Nu fi hain,
Sa mai fim liceeni
Macar putin!
Nu
Goni grabit
Anii de aur ce ne-ai daruit.
Va iubesc!!! De ce??? Pentru ca mi-ati fost alaturi in cei 4/8 ani si nu o sa va uit! Bineinteles ca de colegii mei e vorba, colegii care ma stiu la perfectie chiar daca ne stim doar de 4 ani!Nu fi hain,
Sa mai fim liceeni
Macar putin!
Nu
Goni grabit
Anii de aur ce ne-ai daruit.
Timpul a trecut asa repede, fara mila, fara sa ne mai lase macar un pic de ragaz sa mai stam impreuna! Cand imi amintesc ca nu acum mult timp eram niste copii ce de-abia intrau la scoala, plini de emotii, dar cu multa speranta ca nu va fii greu...Ne gandeam ca scoala e un monstru, o inchisoare in care nu ai ce sa faci si trebuie sa scapi cat mai repede....
Cel putin pentru mine prima zi de scoala a fost un calvar...Mama a fost aproape de mine si mi-a spus ca o sa fie foarte frumos...dar de cum am vazut-o ca se indreapta spre parinti, iar eu trebuia sa raman langa viitorii mei colegi m-a apucat plansul cu lacrimi de crocodil. Deja imi era dor de ea! Pana si invatatoarei ii spuneam:"Ana Stan, eu vreau la mama!" Stiu ca acest lucru nu o sa il uit nici eu nici colegii mei niciodata!:)) Oricum i-am facut zile fripte invatatoarei o luna intraga, timp in care plangeam si mergeam cu ea peste tot! Apoi stiu ca am stat cu Sorin in banca caruia i-am facut semn cu creionul pe mana si caruia imi cer scuze si am mai stat si cu Radu!
Poate ca unii s-au adaptat mai repede si au avut primele zile de scoala foarte frumoase si vedeau viata in roz:D! Ce imi mai amintesc este din clasa a 5-a...
...era o zi asa frumoasa pana cand am vazut-o pe doamna diriginta. O doamna de cincizeci si ceva de ani, destul de vorbareata si care ne-a ajutat foarte mult in urmatorii ani fara ca noi sa ii multumim cum i s-ar fi cuvenit. Aceasta ni s-a prezentat si am aflat ca e profesoara de religie ceea ce nu prea ne-a convenit.
O alta amintire care mi-a ramas si mie si colegilor mei a fost ca in clasa a 6-a am spus ca...
...ca mie "Imi place fiiiizica!":)) Ceea ce i-a facut pe colegii mei sa ma intrebe pana si acum daca mie "Imi mai place fiiiizica!".
Acum pot sa zica ca am ajuns in clasa a 8-a, a fost desptul de grea, am trecut si peste ea si am ajuns la banchet!:X:X
Banchetul a fost ceva mai mult decat minunat! Imi mai doresc cel putin unul ca acest banchet! Am ajuns la 17 si ceva si i-am intalnit pe Oliver, Minela, Cata, Angelo si Miri! Intre timp au venit si ceilalti, am facut poze si apoi am inceput sa dansam! Totul a fost superb! Cand sa mancam, DJ-ul punea unele melodii pe care chiar vroiam sa dansam, iar ospatarii au luat farfuriile mai mult pline! La 12 noaptea s-a adus tortul si toata lumea a inceput sa planga fara sa se gandeasca ca o sa tinem legatura. Ne-am imbratisat, ne-am pupat si am cantat "Ani de liceu"! Pe la 2:30 noaptea a inceput lumea sa se risipeasca.Tot ce pot sa zic este ca regret ca a trecut timpul asa repede!
Acum ma gandesc cum o sa rezist eu fara colegii mei...Fara sa ii mai vad in fiecare zi si fara sa radem la ce perle mai spunem...Oricum sper ca toti sa intram unde ne dorim si cine stie poate trezim in acelasi liceu.
Va iubesc!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)